joi, 6 ianuarie 2011

Întuneric al minţii.


Ai putea să mă învârţi cum ai vrea tu,dar nu o faci. M-ai putea lăsa cu toate visele noastre, dar nu vrei asta. Nici o lacrimă nu mi-ar putea şterge chipul tău din minte..
Şi . îmi. plac. ochii. tăi. şi. visez. umbra. ta.Şi cînd taci sau îmi zâmbeşti mă gândesc că încerci să mă faci curioasă... să mă faci să mă chinui miliarde de secunde, ca apoi să-mi spui încet :


-Glumeam!
Lăsându-mă să cad şi eu pradă zâmbetelor.

Şi deschid ochii, şi mă trezesc lângă tine.  Lîngă tine. Acolo. În braţe. Cu buzele tale pe fruntea mea.
Simt cum... fericirea mă loveşte peste faţă.
Îmi pare rău că am fost aşa. Şi de fapt tu ai grijă să-mi areţi că totul se întâmplă datorită ţie. Că de fapt zâmbesc că te am şi plâng că nu vreau să te pierd. Şi tot ce faci faci spre binele nostru. Şi tot ce zici zici că simţi. Si orice obstacol care apare e uşor de trecut. Pentru că nu mă interesează de tine, nu mă interesează de mine, mă interesează de NOI. NOI trecem peste acel tot care ne deprimă. Noi ne întrecem pe noi înşine.
Şi poate uneori uit să-ţi spun cât de mult te iubesc, dar sper ca simţi, că şti.

Şi zâmbetul tău mă face sa realizez că eşti aici şi nu sunt singură. Orice ar fi sunt aici pentru tine!
Chiar dacă nu îţi răspund la întrebarea : De ce mă iubeşti? , decât foarte sumar, am motivele mele aici... în piept. Şi bat, motivele bat şi îmi dau aer.

  • Te iubesc pentru că... mă întelegi.
  • Te iubesc pentru că mă asculţi.
  • Te iubesc pentru că...eşti lângă mine.
  • Te iubesc pentru că...eşti ca mine.
  • Te iubesc pentru că...  nu mă laşi să pic.
  • Te iubesc pentru că...mă accepţi aşa cum sunt.
  • Te iubesc pentru că...  ai suflet de copil la o vârstă frumoasă.
  • Te iubesc pentru că...între noi nu e vorba de nimeni şi nimic în afară de noi.
  • Te iubesc pentru că...  eşti frumos.
  • Te iubesc pentru că...m-ai schimbat.
  • Te iubesc pentru că...  mi-ai arătat că există şi alt gen de băieţi.
  • Te iubesc pentru că...eşti cea mai importantă persoană.
  • Te iubesc pentru că...  m-ai învăţat să iubesc.
  • Te iubesc pentru că...m-ai învăţat să privesc lumea cu alţi ochi.
  • Te iubesc pentru că...eşti exact ceea ce mi-am dorit.  
  • PUPU!

joi, 2 decembrie 2010

Iarta-ma..

Pur si simplu simteam nevoia sa vorbim, cu sau fara cateva nenorocite de lacrimi..
Oricum sunt in plus, si curg, si curg..

Nu pot cladi castele din nisip uscat ... 


Stiu ca nu poti vorbi dar.. am nevoie de tine. Un simplu "Ceau" nu ma ajuta cu nimic .. Vreau sa vorbim, sa-ti zic tot ce e in mintea mea, ce simt, ce cred, ce vreau ... sa te strang in brate si sa uit macar atunci de toate prostiile ce ma apasa.. Sti bine ca uit de tot cand te simt aici, chiar si psihic doar...
Mi-e dor de tine... lucru pe care nu ti l-am spus ieri.

Si ploua, ploua, ploua peste inima  mea...

miercuri, 27 octombrie 2010

Nostalgie.



Eu sunt cea care va picta clipa şi singurătatea.
Voi fi acolo!
  Dorul mă apasă, şi totul devine stresant de complicat.
Te uiti la mine şi mă îmbrăţişezi. Discret, mă îndepărtez.
Nu m-am schimbat să şti.. Am îmbrăţişat clipa, alegând destinul. Acum am aflat, destinul eşti tu!
Mi-e dor de serile alea în care stăteam relaxaţi şi tot o dată ghemuiţi, pe o bancă ascunsă de nişte blocuri şterse. Lângă câţiva câini care se uitau la noi....
Amintindu-ne cum eram înainte de toate, şi ce simţeam fără să recunoaştem...
...Stând la tine în braţe şi zambind puternic.. Daa, tu, tu mă faci să zâmbesc. Îmi ştergi toate gândurile proaste şi te faci auzit şi fără să vorbeşti. Te ascult când taci, când te uiţi la mine, când mă ţii strâns şi nu îmi mai dai drumul.

Şi în mintea mea se opreşte timpul când îţi simt parfumul...

Şi toate lucrurile din jur dispar şi rămânem doar noi. Noi. Noi doi.Lacrimile noastre... împiedicate ... dansul lor .. pe obrazul nostru. Vreau să îţi arăt că eşti cerul meu albastru, şi-o să fiu mereu acolo.
Cu un zâmbet indecis, marginit de doua gropiţe slab conturate..

Aleg prezentul, viitorul va fi al nostru.

duminică, 24 octombrie 2010

Tabloul nostru'.



Nu există tabloul nostru', nu există relaţie, nu există fructe.
Nu există dor pe care îl pot spune chicotind. Nu există faimă pe care s-o ador. Nu există persoană pe care să o iubesc, şi la rându-mi ... sa fiu . Nimic nu-i bine. Dacă râd înseamnă că-mi bat joc, dacă plâng înseamnă că nu sunt vericita. Nu pot să tac când simt că tot corpul îmi arde, în timp ce lama ascuţită din degetele mele neîngrijite imi străpunge pielea fină.
Şi tremur, dar nu de frig. Ci pentru că o bucată din mine e departe.
Vreau un fum, un fum pe care nici o ţigară nu îl poate înlocui, un fum care-mi surâde dinainte de-al face parte din mine.

Şi totul e pe dos pentru că....

  • Un tablou are nevoie de lumină, de culoare..
  • Un tablou reprezintă un vis...
  • Un tablou e oglinda iubirii ..
  • Un tablou e speranţa însăşi, conturată...
  • Un tablou ne dă viaţă...

Şi din cauza asta, nu exisăm. Ne evaporăm, ne distrugem. Ne iubim.

Ah-Ah.

I need you. . .

miercuri, 22 septembrie 2010

Te-aştept acasă!





Încă stau răzămată de uşa, cascând, privesc în gol. Ţin minte că promiteam tot ce credeam că simţim. Vise împărtăşite, sentimente ascunse, iluzii.
Şi nimic nu s-a uitat ...
Acel ''tot'' incă trăieşte-n mine, încă simt ardoarea cuvintelor, mâna ta caldă peste ,mâna mea rece. Glasul meu acoperindu-l pe-al tău, zâmbete şterse, clipiri rare, mâini împreunate, lacrimi căzute.
Mă ascundeam după două buze-ntinse orizontal, într-o formă accentuată care semăna cu jumătatea ovalului, ascuns de umbra unui copac.
N-ai vrea să ştii ce am.
Şi dacă ai avea de gând să afli vei afla în timp.Şi dacă nu ai răbdare îţi zic,cu riscul de-a plânge amândoi, de-a visa la imposibilităţi sau de a da naştere unor noi promisiuni, care oricum n.ar mai conta-n contextul noutăţilor. Şi a mai trecut ceva timp, încă nu ai aparut, eu te aştept.
Nu.i nimic rău în a te hrăni cu amintiri, doar că...

Doare..

Doare fiecare clipă care trece ţinându-te de mână. Mă doare că fiecare moment, secundă, clipă, şoaptă, vorbă, zâmbet, când sunt cu tine, trece pe lângă mine şi devine trecut. Fiecare lacrimă se uită.
Am zis că vreau, e adevărat, iti jur pe zei.

Aşteptând şi-aşteptând, am fost nevoită să-ncerc să mă aşez, greutatea apăsându-mi vârful picioarelor. Nu am aer.Mă aplec, încercând să mă pun pe jos, dar a venit cineva. Un cineva. Un anonim, care m-a cuprins de şolduri şi m-a îmbraţişat.

''-Doamne, eşti tu! Te-ai întors!''

Treptat realizez că îi doar imaginaţia mea, ceva fals. Dar cu fiecare secundă ce se ducea îi simţeam corpul tot mai aproape. Nu-mi dau seama de ce, fără să ştiu ce fac, ,m-am întors cu faţa şi l-am cuprins de după gât.

''-Nu vorbi, te rog. Nu vreau să ştiu cine eşti.''

vineri, 27 august 2010

Nu vreau sa se schimbe nimic. 2

-Ce a spus politia?
-La fel ca tine. Am avut o vizita ieri de la un detectiv...
-Ieri? Vrei sa spui aici, un detectiv a venit aici? Probabil in timp ce am fost la atelier incercand sa fac treaba unor doi oameni si uitandu-ma in fiecare colt unde credeam ca pot gasi o poza de-a fetei. Credeam ca ai fost in Manchester ieri.
Un moment lung de tacere.
-Nu incerca sa ma prinzi, Em. a spus el.
El nu a facut nici o legatura cu ce mi-a spus acum si cu ce m-a mintit mai devreme.
Stiu ca ar trebui sa il las sa plece, dar nu pot.
-Unde sunt picturile? Ce ai facut cu ele? Unde ti-au petrecut noaptea trecuta? La ea?
Fata lui devenise palida, ingheta.
-Crezi ca ma pot duce acolo chiar daca incerc? As sterge gaura aia de pe fata pamantului daca ar fi pana la mine.
Nu ma pot duce nici eu acolo. Noaptea trecuta, cand el nu venea inapoi, dupa ce am fost la atelier si nu l-am gasit, asteptand si asteptand, am decis ca trebuie sa merg spre casa ei din nou.La doi dimineata am intrat in masina, si mi-am spus ca trebuie sa merg acolo. Am mai fost acolo inainte, ce-ai mai facut poti face din nou. Dar nu am putut.
-De ce as merge inapoi in locul in care am omorat-o? ma intreaba, fata lui fiind umpluta de durere. De ce as face-o?
-Dar... nu ti-au spus detectivii ca nu e moarta? Nu te-au dus sa o vezi? Nu ai vorbit cu ea?il intreb, sperand sa detina sentimentul meu la inceperea situatiei pentru a se descurca, am simtit in acest fel atat de des in ultima vreme, aproape am uitat alt mod de a simti.
-Ei au zis ca au facut-o. El pasi in camera inainte si inapoi. Oricine a vazut poate spune ca ea nu ma cunoaste, nici nu a auzit de mine.
-Ce vrei sa zici prin 'oricine care a vazut'? O briza rece de panica ma cuprinse. El nu a verificat....?
-Ea i-a aratat pasaportul si licenta de condus. Femeia cu care a vorbit a fost ea. El mi-a descris-o, era exact cum am spus eu, detaliu cu detaliu.
-Eu....
-Deci, asta este. Vocea lui e tare si puternica. Ei nu ma cred. S-a terminat in masura in care sunt in cauza. El isi permite sa aiba o lipsa de umor, fiind rautacios cu el insusi. Nimeni nu o sa vina sa ma aresteze in timpul noptii, nimeni n-o sa vina sa ma duca la inchisoare. Ar trebui sa sarbatorim.
-... hei ...
-Trei norocuri pentru mine. El se apleaca peste mine, o picatura de saliva cazu pe fata mea. De ce nu deschizi o sticla de sampanie? Nu in fiecare zi iubitul tau scapa cu o crima.

joi, 19 august 2010

Nu vreau sa se schimbe nimic.

Respiratul nu e tocmai unul din lucrurile puse pe silentios. Senzatia puternica din capul meu se sfarsise. Suna telefonul. Ma ridic repede sa raspund. Pun mana pe receptor, il ridic. Nu puteam spune nimic, nu puteam spune "Alo".
-Sunt eu.
El.Am strans repceptorul, apasandu-l pe urechea mea, avand nevoie de ceva puternic sa ma sprijin.
-Te intorci? am intrebat. Am atatea intrebari de pus, dar asta e cea care conta.
-Da, a spus.
Am asteptat partea care crdeam ca va urma, in care el spune: "Intotdeauna voi veni inapoi, Em. Sti asta, nu?". Pentru o singura data, nu a spus asta. Bufnind in inima mea se umple tacerea.
-Unde ai fost? am intrebat. A fost plecat mai mult ca de obicei. Doua nopti.
-Am lucrat.
-Nu ai fost la atelier. S-a facut o pauza.Oare regreta ca mi-a dat mie o cheie?Astept sa imi raspunda inapoi. El mi-a dat-o cand am inceput sa lucru pentru el, aceiasi cheie si pentru atelierul de arte al lui ca si a casei.A fost o dovada de incredere.
Mi-am petrecut vineri si sambata noaptea in camera lui murdara din spatele studioului, plangand, asteptand ca el sa se intoarca.De multe ori, epuizata, ma simteam adormita, apoi revean brusc, convinsa ca daca el ca vrea sa se intoarca la toate cele, va veni la casa mea. Nu sunt sigura de cate ori am condus de la un capat la celalalt al orasului, avand impresia ca oricunde ajung, ajung prea tarziu, ii simteam lipsa cu fractiunile de secunda.
-Trebuie sa vorbim, Em.
Am inceput sa plang.
-Intoarce-te,atunci!
-Nu sunt pe drumul meu. Stai pe loc.
A inchis inainte sa-i pot raspunde. Bineinteles ca stau, nu am unde pleca.

[.........]

-Unde ai fost? am intrebat.
-Manchester. Si-a dat jos jacketa. Sefa avea nevoie de niste piese reinramate, pentru site.
Si-a dat jos jacketa. Ramane.
-E ca in Arctic aici, a zis. E boilerul din nou stricat?
Ma uit la el, incercand sa cred povestea. El e cel mai bun in ceea ce face. Mi-a zis asta si el, prima data cand ne-am intalnit.
-Intreab-o pe ea daca nu ma crezi,a zis el.
-De ce nu m-ai sunat? Mi-am iesit din minti!
-Imi cer scuze, a spus iin timp ce ma cuprindea in brate. Dupa ce am fost la Manchester, am fost la politie. mi-a soptit la ureche, vocea lui fiind inegala...
Socul a fost ca o briza rece in fata mea.
-Ce?
-Ai auzit.
M-am tras deoparte, uitandu-ma in ochii lui si vazand ca ceva s-a schimbat.Arata .... nu stiu cum sa descriu. Decontat. Razboiul tacut care a fost o joaca in capul meu s-a oprit.Eram speriata de ce va spune in continuare. Nu vreau sa se schimbe nimic.
-M-ar fi prins in cele din urma. Ei fac asta mereu. Nu puteam sta sa astept, asa ca am mers eu la ei.
-Asa am facut si eu, i-am spus repede. Nu s-a enervat, nu cand si el face acelasi lucru.
-Ai fost la politie?
I-am putut spune totul.
A zambit. Ochii lui straluceau puternic, cum fac mereu cand furia sau un alt sentiment prinde superputeri in interiorul lui.
-Ma crezi, a zis. In sfarsit, ma crezi. Am omorat-o.
-Nu!
-Da. Nu aveai alt motiv sa merg la politie.
-Nu! Nu! Ce se intampla? Cum as putea crede ca ai omorat o femeie pe care am vazut-o cu ochii mei, vie si bine?
El nu a raspuns.

[...]

M-am asezat pe pat, cu o tigara in mana. S-a asezat langa mine, atingandu-ma.
Continua sa ma atinga. Nu trebuia, dar o facea.... El era.

marți, 17 august 2010

Mai are rost?

Am plecat in timpul petrecerii cu el la mine acasa...Imi cere explicatii, i le ofer, apoi vrea sa plece.

-Bine, n-o sa-ti stau in cale, mai ales in cea a fericirii, am spus plangand, in timp ce ma indreptam spre bucatarie.

-Ce vrei sa zici, sa vorbim? a intrebat el, privind cum ma scufund in coltarul de langa masa. 

Nu era fericit, niciodata nu a fost fericit.

-E doar un gomot surd. Iata inelul, am spus, scotandu-mi inelul de pe deget.

-Eu nu .... nu asta incercam sa fac. Uite, imi pare rau.Sunt nervos.

-Esti nervos? Trebuie sa fi lipsit la partea aceasta.

-Scuze, am avut o zi proasta la lucru, a zis el. Am avut sa-i spun unui barbat-.

-Si eu am avut ieri o zi groaznica de lucru, care mi-a stricat tot cheful astazi la petrecere, dar totusi m-am comportat ca un om!

-Taci dracului din gura si puneti inelul la loc! a strigat el. TE IUBESC.


sâmbătă, 31 iulie 2010

Am sa fiu fericita.

Apropie-te. De ce ti-e frica? De ce nu ma iei de mana sa fugim spre stele? De ce iti negi sentimentele, de parca ar fi o groapa in constructii inconjurata de o banda galbena pe care scrie "Warning! It's dangerous!"? Te-ai luat dupa ei. Lasi toata durerea sa apese si sa zdrobeasca umerii mei. Uita-te la tine. Esti ceea ce ti-ai dorit? Ai devenit ceea ce vroiai sa devi? M-ai lasat sa ratacesc aici, singura diferita, singura normala. Sunetul vag al chitarii de mult neatinse nu are cum sa acopere acel gol. Culoarea sangelui meu este prea puternica pentru a ma trezi, pentru a vedea ca nu esti aici. Am inteles ardoarea cuvintelor acum. Cu un freamat sincer, gandindu-ma la trecut ma intorc in gradina. Imi asez corpul usor, ca nisipul fin, pe unul dintre sezlonguri. Asa ai zis, asa ai facut. Am asteptat prea mult aceasta clipa, in interiorul meu simteam ca trebuie sa pleci, vroiam sa pleci. Acum, abia acum imi dau seama si de ce... Acum te pretuiesc, acum stiu ca trebuia sa te pretuiesc. Ma dezleg de ganduri si-mi aprind o tigara. Trag adanc in piept fumul, plina de ura si revolta. De ce iubesc? Am sa invat sa fiu ca tine, am sa fiu ca tine. N-o sa-mi pese de cine las in spate, n-o sa-mi pese de nimeni. Voi fi eu, fara sentimente, fara nimic. -O lacrima rece imi aluneca pe obraz.- Gata: Am sufletul de gheata. Tu esti un strain, nu te cunosc. Mi-am dat seama ca dupa tot acest timp nu te cunosc. Ce bine e sa fiu ca tine, ma simt atat de bine...

Am  sa fiu fericita.

duminică, 25 iulie 2010

Mii de masti.



Ma simteam atat de bine cand cineva plangea din cauza mea ... eram atat de fericita cand baiatu' de langa mine credea ca il iubesc. Imi intram in rol, jucam bine. Nu aveam nici un sentiment. Dadeam timp. Dar ...

cand ieseam cu el eram eu, naturala.. fara nici o masca, si fara nici o minciuna. Era simpla Emi, Diana. Ma simteam foarte bine asa ... nu vroiam sa ma intorc in cealalta lume, in care imi puneam masti, imi strangeam masti pe care le schimbam la fiecare pas. Ceream incredere si ofeream lacrimi. Cerseam intelegere si daruiam la schimb -minciuni-. Zambeam fals si ma prefaceam ca ascult, ca inteleg, ca ajut... de fapt tot ce faceam era sa imi dau seama de punctele slabe ale celorlalti, sa ma pot folosi de ei, de toti, de fiecare in parte. Nu sustineam iubirea, radeam de toti cei care sustineau ca exista, de toti cei care incercau sa ma faca sa-mi dau seama ca e ceva normal. Pentru mine nu exista. Pana acum .. ceva timp, cand a trebuit sa apara el sa imi dau seama de sentimente.

A trebuit sa apara el sa vad cat de tare doare atunci cand sti ca persoana pe care o iubesti plange din cauza ta, sa caut argumente cum ca nu ma insel, sa vad ca am si eu o inima , care, spre uimirea mea, inca bate.

Daca inainte tot ce imi doream era sa-i vad plangand pe oamenii care aveau impresia ca-i iubesc, acum tot ce imi doresc e sa fie fericit. Vreau sa fie fericit ca sa pot fi eu fericita. Vreau sa vad ca tot ce simt e adevarat, si tot ce vorbim, si tot ce amandoi vrem. Nimic nu e imposibil, dar o fac pentru el. Ma arde ideea ca nu pot fi acolo cand plange, sa-i zic ca totul va fi bine si sa-l fac sa zambeasca. Sunt sigura ca timpul va trece, si totul va fi bine...

M-am schimbat mult, stiu .. Sunt multumita ca m-am schimbat pentru o persoana pe care o iubesc.

M-a renascut.

sâmbătă, 24 iulie 2010


Copilul nebun care iubeste.

Ce vrei de la mine? Asa cum am aparut, dispar.Asa cum ai invatat sa ma iubesti o sa inveti sa ma urasti. Asa cum imi vorbesti o sa ma ignori. Nu e greu, doar incearca. E un joc. 

Eu nu exist, ai doar impresia. Sunt umbra unei fete, sunt dorinta unui baiat, sunt speranta mea. Eu nu voi privi in spate, nu te voi judeca. Nu voi pasi in lumina, si nu voi fi fericita daca o sa cazi. Eu nu sunt pentru tine. Eu mi-am dat sufletul. Acum e alegerea lui ce face. Nu voi disparea din viata lui, dar din a ta sigur. 

Daca o sa ma vezi zambind, va fi pentru ca el stie sa ma faca sa zambesc. 

Sunt doar fetita din trecut si fata din prezent. Sunt doar visul meu. Stiu ca nu intelegi, si acum stai intre aceiasi patru pereti, al naibii de cunoscuti. Te intrebi ce copil nebun a inceput sa scrie... Ei bine, copilul acela nebun pe care nu-l vei cunoaste niciodata. Copilul acela nebun pe care nu-l vei putea vedea, simti, sau auzi. 

Copilul nebun care iubeste.