Nu există dor pe care îl pot spune chicotind. Nu există faimă pe care s-o ador. Nu există persoană pe care să o iubesc, şi la rându-mi ... sa fiu . Nimic nu-i bine. Dacă râd înseamnă că-mi bat joc, dacă plâng înseamnă că nu sunt vericita. Nu pot să tac când simt că tot corpul îmi arde, în timp ce lama ascuţită din degetele mele neîngrijite imi străpunge pielea fină.
Şi tremur, dar nu de frig. Ci pentru că o bucată din mine e departe.
Vreau un fum, un fum pe care nici o ţigară nu îl poate înlocui, un fum care-mi surâde dinainte de-al face parte din mine.
Şi totul e pe dos pentru că....
- Un tablou are nevoie de lumină, de culoare..
- Un tablou reprezintă un vis...
- Un tablou e oglinda iubirii ..
- Un tablou e speranţa însăşi, conturată...
- Un tablou ne dă viaţă...
Şi din cauza asta, nu exisăm. Ne evaporăm, ne distrugem. Ne iubim.
Ah-Ah.
I need you. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu