Nu vreau sa se schimbe nimic. 2

-Ce a spus politia?
-La fel ca tine. Am avut o vizita ieri de la un detectiv...
-Ieri? Vrei sa spui aici, un detectiv a venit aici? Probabil in timp ce am fost la atelier incercand sa fac treaba unor doi oameni si uitandu-ma in fiecare colt unde credeam ca pot gasi o poza de-a fetei. Credeam ca ai fost in Manchester ieri.
Un moment lung de tacere.
-Nu incerca sa ma prinzi, Em. a spus el.
El nu a facut nici o legatura cu ce mi-a spus acum si cu ce m-a mintit mai devreme.
Stiu ca ar trebui sa il las sa plece, dar nu pot.
-Unde sunt picturile? Ce ai facut cu ele? Unde ti-au petrecut noaptea trecuta? La ea?
Fata lui devenise palida, ingheta.
-Crezi ca ma pot duce acolo chiar daca incerc? As sterge gaura aia de pe fata pamantului daca ar fi pana la mine.
Nu ma pot duce nici eu acolo. Noaptea trecuta, cand el nu venea inapoi, dupa ce am fost la atelier si nu l-am gasit, asteptand si asteptand, am decis ca trebuie sa merg spre casa ei din nou.La doi dimineata am intrat in masina, si mi-am spus ca trebuie sa merg acolo. Am mai fost acolo inainte, ce-ai mai facut poti face din nou. Dar nu am putut.
-De ce as merge inapoi in locul in care am omorat-o? ma intreaba, fata lui fiind umpluta de durere. De ce as face-o?
-Dar... nu ti-au spus detectivii ca nu e moarta? Nu te-au dus sa o vezi? Nu ai vorbit cu ea?il intreb, sperand sa detina sentimentul meu la inceperea situatiei pentru a se descurca, am simtit in acest fel atat de des in ultima vreme, aproape am uitat alt mod de a simti.
-Ei au zis ca au facut-o. El pasi in camera inainte si inapoi. Oricine a vazut poate spune ca ea nu ma cunoaste, nici nu a auzit de mine.
-Ce vrei sa zici prin 'oricine care a vazut'? O briza rece de panica ma cuprinse. El nu a verificat....?
-Ea i-a aratat pasaportul si licenta de condus. Femeia cu care a vorbit a fost ea. El mi-a descris-o, era exact cum am spus eu, detaliu cu detaliu.
-Eu....
-Deci, asta este. Vocea lui e tare si puternica. Ei nu ma cred. S-a terminat in masura in care sunt in cauza. El isi permite sa aiba o lipsa de umor, fiind rautacios cu el insusi. Nimeni nu o sa vina sa ma aresteze in timpul noptii, nimeni n-o sa vina sa ma duca la inchisoare. Ar trebui sa sarbatorim.
-... hei ...
-Trei norocuri pentru mine. El se apleaca peste mine, o picatura de saliva cazu pe fata mea. De ce nu deschizi o sticla de sampanie? Nu in fiecare zi iubitul tau scapa cu o crima.

Nu vreau sa se schimbe nimic.

Respiratul nu e tocmai unul din lucrurile puse pe silentios. Senzatia puternica din capul meu se sfarsise. Suna telefonul. Ma ridic repede sa raspund. Pun mana pe receptor, il ridic. Nu puteam spune nimic, nu puteam spune "Alo".
-Sunt eu.
El.Am strans repceptorul, apasandu-l pe urechea mea, avand nevoie de ceva puternic sa ma sprijin.
-Te intorci? am intrebat. Am atatea intrebari de pus, dar asta e cea care conta.
-Da, a spus.
Am asteptat partea care crdeam ca va urma, in care el spune: "Intotdeauna voi veni inapoi, Em. Sti asta, nu?". Pentru o singura data, nu a spus asta. Bufnind in inima mea se umple tacerea.
-Unde ai fost? am intrebat. A fost plecat mai mult ca de obicei. Doua nopti.
-Am lucrat.
-Nu ai fost la atelier. S-a facut o pauza.Oare regreta ca mi-a dat mie o cheie?Astept sa imi raspunda inapoi. El mi-a dat-o cand am inceput sa lucru pentru el, aceiasi cheie si pentru atelierul de arte al lui ca si a casei.A fost o dovada de incredere.
Mi-am petrecut vineri si sambata noaptea in camera lui murdara din spatele studioului, plangand, asteptand ca el sa se intoarca.De multe ori, epuizata, ma simteam adormita, apoi revean brusc, convinsa ca daca el ca vrea sa se intoarca la toate cele, va veni la casa mea. Nu sunt sigura de cate ori am condus de la un capat la celalalt al orasului, avand impresia ca oricunde ajung, ajung prea tarziu, ii simteam lipsa cu fractiunile de secunda.
-Trebuie sa vorbim, Em.
Am inceput sa plang.
-Intoarce-te,atunci!
-Nu sunt pe drumul meu. Stai pe loc.
A inchis inainte sa-i pot raspunde. Bineinteles ca stau, nu am unde pleca.

[.........]

-Unde ai fost? am intrebat.
-Manchester. Si-a dat jos jacketa. Sefa avea nevoie de niste piese reinramate, pentru site.
Si-a dat jos jacketa. Ramane.
-E ca in Arctic aici, a zis. E boilerul din nou stricat?
Ma uit la el, incercand sa cred povestea. El e cel mai bun in ceea ce face. Mi-a zis asta si el, prima data cand ne-am intalnit.
-Intreab-o pe ea daca nu ma crezi,a zis el.
-De ce nu m-ai sunat? Mi-am iesit din minti!
-Imi cer scuze, a spus iin timp ce ma cuprindea in brate. Dupa ce am fost la Manchester, am fost la politie. mi-a soptit la ureche, vocea lui fiind inegala...
Socul a fost ca o briza rece in fata mea.
-Ce?
-Ai auzit.
M-am tras deoparte, uitandu-ma in ochii lui si vazand ca ceva s-a schimbat.Arata .... nu stiu cum sa descriu. Decontat. Razboiul tacut care a fost o joaca in capul meu s-a oprit.Eram speriata de ce va spune in continuare. Nu vreau sa se schimbe nimic.
-M-ar fi prins in cele din urma. Ei fac asta mereu. Nu puteam sta sa astept, asa ca am mers eu la ei.
-Asa am facut si eu, i-am spus repede. Nu s-a enervat, nu cand si el face acelasi lucru.
-Ai fost la politie?
I-am putut spune totul.
A zambit. Ochii lui straluceau puternic, cum fac mereu cand furia sau un alt sentiment prinde superputeri in interiorul lui.
-Ma crezi, a zis. In sfarsit, ma crezi. Am omorat-o.
-Nu!
-Da. Nu aveai alt motiv sa merg la politie.
-Nu! Nu! Ce se intampla? Cum as putea crede ca ai omorat o femeie pe care am vazut-o cu ochii mei, vie si bine?
El nu a raspuns.

[...]

M-am asezat pe pat, cu o tigara in mana. S-a asezat langa mine, atingandu-ma.
Continua sa ma atinga. Nu trebuia, dar o facea.... El era.

Mai are rost?

Am plecat in timpul petrecerii cu el la mine acasa...Imi cere explicatii, i le ofer, apoi vrea sa plece.

-Bine, n-o sa-ti stau in cale, mai ales in cea a fericirii, am spus plangand, in timp ce ma indreptam spre bucatarie.

-Ce vrei sa zici, sa vorbim? a intrebat el, privind cum ma scufund in coltarul de langa masa. 

Nu era fericit, niciodata nu a fost fericit.

-E doar un gomot surd. Iata inelul, am spus, scotandu-mi inelul de pe deget.

-Eu nu .... nu asta incercam sa fac. Uite, imi pare rau.Sunt nervos.

-Esti nervos? Trebuie sa fi lipsit la partea aceasta.

-Scuze, am avut o zi proasta la lucru, a zis el. Am avut sa-i spun unui barbat-.

-Si eu am avut ieri o zi groaznica de lucru, care mi-a stricat tot cheful astazi la petrecere, dar totusi m-am comportat ca un om!

-Taci dracului din gura si puneti inelul la loc! a strigat el. TE IUBESC.