sâmbătă, 31 iulie 2010

Am sa fiu fericita.

Apropie-te. De ce ti-e frica? De ce nu ma iei de mana sa fugim spre stele? De ce iti negi sentimentele, de parca ar fi o groapa in constructii inconjurata de o banda galbena pe care scrie "Warning! It's dangerous!"? Te-ai luat dupa ei. Lasi toata durerea sa apese si sa zdrobeasca umerii mei. Uita-te la tine. Esti ceea ce ti-ai dorit? Ai devenit ceea ce vroiai sa devi? M-ai lasat sa ratacesc aici, singura diferita, singura normala. Sunetul vag al chitarii de mult neatinse nu are cum sa acopere acel gol. Culoarea sangelui meu este prea puternica pentru a ma trezi, pentru a vedea ca nu esti aici. Am inteles ardoarea cuvintelor acum. Cu un freamat sincer, gandindu-ma la trecut ma intorc in gradina. Imi asez corpul usor, ca nisipul fin, pe unul dintre sezlonguri. Asa ai zis, asa ai facut. Am asteptat prea mult aceasta clipa, in interiorul meu simteam ca trebuie sa pleci, vroiam sa pleci. Acum, abia acum imi dau seama si de ce... Acum te pretuiesc, acum stiu ca trebuia sa te pretuiesc. Ma dezleg de ganduri si-mi aprind o tigara. Trag adanc in piept fumul, plina de ura si revolta. De ce iubesc? Am sa invat sa fiu ca tine, am sa fiu ca tine. N-o sa-mi pese de cine las in spate, n-o sa-mi pese de nimeni. Voi fi eu, fara sentimente, fara nimic. -O lacrima rece imi aluneca pe obraz.- Gata: Am sufletul de gheata. Tu esti un strain, nu te cunosc. Mi-am dat seama ca dupa tot acest timp nu te cunosc. Ce bine e sa fiu ca tine, ma simt atat de bine...

Am  sa fiu fericita.

duminică, 25 iulie 2010

Mii de masti.



Ma simteam atat de bine cand cineva plangea din cauza mea ... eram atat de fericita cand baiatu' de langa mine credea ca il iubesc. Imi intram in rol, jucam bine. Nu aveam nici un sentiment. Dadeam timp. Dar ...

cand ieseam cu el eram eu, naturala.. fara nici o masca, si fara nici o minciuna. Era simpla Emi, Diana. Ma simteam foarte bine asa ... nu vroiam sa ma intorc in cealalta lume, in care imi puneam masti, imi strangeam masti pe care le schimbam la fiecare pas. Ceream incredere si ofeream lacrimi. Cerseam intelegere si daruiam la schimb -minciuni-. Zambeam fals si ma prefaceam ca ascult, ca inteleg, ca ajut... de fapt tot ce faceam era sa imi dau seama de punctele slabe ale celorlalti, sa ma pot folosi de ei, de toti, de fiecare in parte. Nu sustineam iubirea, radeam de toti cei care sustineau ca exista, de toti cei care incercau sa ma faca sa-mi dau seama ca e ceva normal. Pentru mine nu exista. Pana acum .. ceva timp, cand a trebuit sa apara el sa imi dau seama de sentimente.

A trebuit sa apara el sa vad cat de tare doare atunci cand sti ca persoana pe care o iubesti plange din cauza ta, sa caut argumente cum ca nu ma insel, sa vad ca am si eu o inima , care, spre uimirea mea, inca bate.

Daca inainte tot ce imi doream era sa-i vad plangand pe oamenii care aveau impresia ca-i iubesc, acum tot ce imi doresc e sa fie fericit. Vreau sa fie fericit ca sa pot fi eu fericita. Vreau sa vad ca tot ce simt e adevarat, si tot ce vorbim, si tot ce amandoi vrem. Nimic nu e imposibil, dar o fac pentru el. Ma arde ideea ca nu pot fi acolo cand plange, sa-i zic ca totul va fi bine si sa-l fac sa zambeasca. Sunt sigura ca timpul va trece, si totul va fi bine...

M-am schimbat mult, stiu .. Sunt multumita ca m-am schimbat pentru o persoana pe care o iubesc.

M-a renascut.

sâmbătă, 24 iulie 2010


Copilul nebun care iubeste.

Ce vrei de la mine? Asa cum am aparut, dispar.Asa cum ai invatat sa ma iubesti o sa inveti sa ma urasti. Asa cum imi vorbesti o sa ma ignori. Nu e greu, doar incearca. E un joc. 

Eu nu exist, ai doar impresia. Sunt umbra unei fete, sunt dorinta unui baiat, sunt speranta mea. Eu nu voi privi in spate, nu te voi judeca. Nu voi pasi in lumina, si nu voi fi fericita daca o sa cazi. Eu nu sunt pentru tine. Eu mi-am dat sufletul. Acum e alegerea lui ce face. Nu voi disparea din viata lui, dar din a ta sigur. 

Daca o sa ma vezi zambind, va fi pentru ca el stie sa ma faca sa zambesc. 

Sunt doar fetita din trecut si fata din prezent. Sunt doar visul meu. Stiu ca nu intelegi, si acum stai intre aceiasi patru pereti, al naibii de cunoscuti. Te intrebi ce copil nebun a inceput sa scrie... Ei bine, copilul acela nebun pe care nu-l vei cunoaste niciodata. Copilul acela nebun pe care nu-l vei putea vedea, simti, sau auzi. 

Copilul nebun care iubeste.